Raționamentele exprimă selectarea unei relații între general, particular și individual.

Raționamentele exprimă selectarea și exprimarea unei anumite relații între general, particular și individual. Premisele oricărui raționament exprimă certitudini cognitive, iar concluzia exprimă o nouă certitudine mijlocită (dedusă), care se constituie ca operație mintală pe baza analizei, sintezei, generalizării, abstractizării, comparării etc.

Raționamentul nu este o formă de sine stătătoare a progresului rațional.

Raționamentul nu este nicidecum o formă de sine stătătoare a progresului rațional, ci doar o verificare, o analiză a ceea ce s-a constituit deja sub forma judecăților.

Raționamentul constă în stabilirea unui raport.

Raționamentul sub toate formele lui constă în stabilirea unui raport. Iar această operație nu este, în definitiv, decât o clasificare. Când stabilim un raport, nu facem decât să clasificăm obiecte pe care le-am perceput.

Un raționament este o suită de judecăți.

Un raționament este o suită de judecăți. Aceste raționamente se înlănțuie astfel încât atributul celui dintâi devine subiectul celui de-al doilea.

Însemnătatea raționamentului stă în faptul că îmbogățește cunoștințele.

Însemnătatea raționamentului stă în faptul că el: a) îmbogățește cunoștințele noastre, deoarece câștigăm judecăți noi, și b) ne întărește sau solidifică știința, de vreme ce ne învață să ne motivăm judecățile.