Când are un succes, se laudă singur; când greșește, alții sunt vinovați.
Cine se laudă cu știința sa își arată neștiința.
A. He that boasts of his own knowledge proclaims his ignorance.
Cine se laudă singur se ocărăște pe sine.
F. Qui se loue s’emboue.
I. Chi si loda s’imbroda.
S. La alabanza propia envilece.
A. He that praiseth himself spattereth himself. [arh.]
Lauda de sine și aroganța sunt o parte a prostiei.
Lauda de sine nu e o recomandație.
A. Self-praise is no recommendation.
Lauda de sine nu e laudă.
A. Self-praise is no praise.
Lauda mea nu e pe plac, fiindcă e rostită de gura mea.
L. Laus mea sordet eo, quod sit in ore meo.
Lauda de sine nu miroase bine.
[GRECIA ANTICĂ: Menandru, „Monostihuri”, 516.]
L. Propria laus foetet in ore.
L. Propria laus sordet.
G. Eigenlob stinkt.