Îndoiala este o atitudine a cugetării și presupune, prin urmare, că cel ce se îndoiește este o ființă care gândește, o ființă vie, cu alte cuvinte, capabilă, printre alte manifestări ale vieții, să ia o asemenea atitudine de cugetare.
Nu-i a bine când îndoiala se furișează în inima omului.
Nu-i a bine când îndoiala se furișează în inima omului.
Cine se îndoiește înseamnă că cercetează.
Cine se îndoiește înseamnă că cercetează, înseamnă că montează și demontează ideile ca pe niște șuruburi, fără părtinire și fără pripă, împotrivindu-se puterii de a crede, care e uriașă în fiecare dintre noi.
Îndoiala este necesară.
Îndoiala este necesară.
Îndoiala nu este în sine o crimă.
Îndoiala nu este în sine o crimă.
Lipsa unui adevăr recunoscut produce un sentiment displăcut numit îndoială.
Lipsa unui adevăr recunoscut produce un sentiment displăcut numit îndoială.
Îndoiala omoară, iar credința dă viață.
Îndoiala omoară, iar credința dă viață.
Adevărul recunoscut ca atare produce în noi un sentiment plăcut numit certitudine.
Adevărul recunoscut ca atare produce în noi un sentiment plăcut numit certitudine; iar lipsa unui adevăr recunoscut produce un sentiment displăcut numit îndoială.