Voința, în înțelesul cel mai larg, este năzuința sufletului de-a fi activ.

Voința, în înțelesul cel mai larg al cuvântului, este năzuința sufletului de-a fi activ.

Voința inteligentă se naște prin experiență și prin instruire.

Absolut uitată este aceea ce nu mai face parte din conținutul sufletului.

În sens mai larg, cuvântul uitare îl întrebuințăm și atunci când nu ne putem aduce aminte repede ori la timp o reprezentare sau numele ei. Absolut uitată însă nu este decât aceea ce nu mai face parte din conținutul sufletului.

Temperamentul zace în felul și tăria impresionabilității și a spontaneității.

Temperamentul zace în felul și tăria impresionabilității și a spontaneității omului. El este condiționat de particularitățile organismului trupesc și ale dispozițiilor sufletești, și se află în cea mai strânsă legătură cu viața sentimentală.

Fără memorie n-ar fi cu putință nici un fel de progres în cunoaștere.

Însemnătatea raționamentului stă în faptul că îmbogățește cunoștințele.

Însemnătatea raționamentului stă în faptul că el: a) îmbogățește cunoștințele noastre, deoarece câștigăm judecăți noi, și b) ne întărește sau solidifică știința, de vreme ce ne învață să ne motivăm judecățile.

Observarea atentă și amănunțită a unui lucru se numește intuire.

Observarea atentă și amănunțită a unui lucru se numește intuire. Intuirea este deci un complex de percepții.

Intuiția formează temelia reprezentărilor și a noțiunilor.

Intuiția formează temelia reprezentărilor și a noțiunilor și prin acestea a întregii cunoștințe a omului; ea are influență asupra sentimentelor și a voinței.

Intuiția este un rezultat al percepțiilor sistematizate într-un complex limpede.

Intuiția este deci un rezultat al percepțiilor sistematizate într-un complex limpede.

Interesul este simțământul pentru un lucru și năzuința de a se ocupa de el.

Interesul este simțământul sau plăcerea (gustul) pentru un lucru și năzuința sufletului de a se ocupa de lucrul acesta și de a-l cunoaște temeinic. El e deci simțământ și voință totodată.