Școala trebuie să te învețe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun și cel mai aspru.
Stăpânirea de sine și chibzuința sunt sarcini însemnate ale educației de sine.
Stăpânirea de sine și chibzuința sunt, pentru educația de sine, sarcini însemnate și grabnice, fiindcă ele fac ca în toate cuvintele, faptele și hotărârile noastre să se rostească ființa noastră cea intimă și bună, și cugetul nostru cel liniștit, în locul supărăciunii și lăcomiei.
Educatorii trebuie să se educe neîncetat pe ei înșiși.
Pentru ca educarea copiilor să fie încununată de succes, trebuie ca educatorii să se educe neîncetat pe ei înșiși, să se ajute reciproc întru realizarea din ce în ce mai desăvârșită a aspirațiilor lor.
Cele mai hotărâtoare sunt exemplele pe care și le dă fiecare el însuși.
Cele mai hotărâtoare sunt exemplele pe care și le dă fiecare el însuși, căci se iubește și se prețuiește pe sine, și astfel e stăpânit mereu de îndemnul de a mai face cum a făcut.
Autoeducația este un proces relativ unilateral.
Autoeducația este un proces relativ unilateral, aici fiind vorba de propriile eforturi ale individului spre a-și forma personalitatea sau anumite aptitudini.
Autoeducația constă în a acționa asupra ta însuți pentru a te perfecționa.
Autoeducația… constă în a acționa asupra ta însuți pentru a te perfecționa, ajungând la stăpânirea de sine.
Autoeducația desăvârșește opera începută prin educație.
Autoeducația desăvârșește opera începută prin educație, este foarte adevărat, dar ea înseamnă ceva mai mult. Autoeducația însoțește procesul educativ din școală, din cultura de masă sau din orice alt sector al educației permanente. Dar se poate spune că condiționează chiar eficiența educației.
Autoeducația nu-și găsește loc decât unde se face o veritabilă educație pentru adevăr.
În esență, autoeducația nu-și găsește loc decât acolo unde se face o veritabilă, profundă și stăruitoare educație pentru adevăr.
Autoeducația nu trebuie privită ca rezultatul unui dar, ci ca o activitate care se învață.
Autoeducația nu trebuie privită ca rezultatul darului rezervat unora, ci ca o activitate care se învață, se deprinde, nu numai în tinerețe și în timpul școlarității, ci pe tot cursul vieții și în cele mai deosebite situații.