[GRECIA ANTICĂ: Aristotel, „Retorica”, III. 3.]
L. Qui ventum seminabunt et turbinem metent.
F. Celui qui sème le vent moissonnera la tempête.
I. Chi semina vento raccoglie tempesta.
S. Quien siembra vientos recoge tempestades.
A. He that sows the wind will reap the whirlwind.
G. Wer Wind sät, wird Sturm ernten.
Pe cine conduci cu lumânarea te va întâmpina.
R. Кого проводишь со свечой, тот тебя и встретит со свечой.
Piatra ce o arunci pe capul altora, va cădea pe capul tău.
Cine piatră rostogolește / Pe el se lovește.
Cine seamănă ciulini culege spini.
F. Qui sème le chardon recueille les épines.
Cine suflă în cenușă își umple gura.
I. Chi soffia nella cenere, vi si empie la bocca.
Cine scuipă în vânt își scuipă barba.
F. Quand on crache en l’air, ça vous retombe sur le nez.
I. Chi sputa contro il cielo, gli ricasca sulla faccia.
S. El que al cielo escupe, en la cara le cae.
Cu aceeași gură suflă și în ciorbă și în mâini.
Dacă faci ce nu trebuie, va trebui să auzi ce nu vrei.
A. If you do what you should not, you must hear what you would not.
Infernul e pavat cu bune intenții.
F. L’enfer est pavé de bonnes intentions.
I. Di buona volontà sta pieno l’inferno.
S. El infierno está lleno de buenas intenciones.
A. Hell is paved with good intentions.
G. Mit guten Vorsätzen ist der Weg zur Hölle gepflastert.