Gândirea e prin esență abstractă și nu poate fi altfel. Ea urmărește astfel esențialul și generalul, care permit cunoașterea aprofundată și transformarea naturii. Dar nu e mai puțin adevărat că gândirea abstractă întrerupe fluiditatea și sparge unitatea, bogăția obiectelor și multiplicitatea lor de relații.
Cu cât gândirea se depărtează mai mult de experiență, cu atât întrebuințează mai mult cuvintele.
Cu cât gândirea se depărtează mai mult de experiență și intuiție, cu atât ea întrebuințează mai mult cuvintele în locul exemplelor.