Starea opusă atenției este dispersarea (împrăștierea), adică starea în care omul nu-și poate menține temeinic și timp îndelungat atenția asupra nici unui obiect, fiind în permanență distrat când de un excitant străin, când de altul; nimic nu se menține pentru o durată îndelungată în atenție pentru că cedează imediat unui alt obiect.