[GRECIA ANTICĂ: Plutarh, „Vieți paralele”; Lucian din Samosata] L. Arcus qui nimis intenditur rumpitur. L. Arcus […] Si nunquam cesses tendere, mollis erit. (Ovidiu, „Heroides”, IV, 91.) L. Cito rumpes arcum, semper si tensum habueris. (Fedru, „Fabule”, III, 14, 10.) F. L’arc trop tendu se gâte. I. Il troppo tirar l’arco fa spezzar. S. Arco […]

Un cuvânt sau un semn din partea unui om bun este mai prețios decât mii de argumente din partea altora.Plutarh, Viețile paralele-Phocion, 5.