Deși binele este același pentru individ și pentru comunitate, totuși lucru mai mare și mai perfect trebuie să fie binele societății.Aristotel, Etica nicomahică, I, 1094, b.

Binefacerea […] este binele ce facem cuiva, nu pentru ca să-i întoarcem vreun bine ce l-am primit de la el, nici pentru ca să folosim cu ceva prin aceasta noi, care îl îndatorăm, ci numai și numai pentru folosul aceluia, căruia îi face bine.Aristotel, Pasiunile [Recunoștința], p. 41.

Omul fără virtute este ființa cea mai perversă și mai crudă; n-are decât furiile brutale ale amorului și ale foamei.Aristotel

Fiecărui bătrân trebuie să-i dăm cinstire prin sculare, cedarea locului de onoare și ce mai este de acest fel.Aristotel, Etica nicomahică.

A iubi nu este altceva decât a vrea binele cuiva și tot ce credem că-i este bine și a ne sili după putință să facem ca să capete binele ce-i voim, și aceasta spre a se folosi el, iar nu noi. Iar amic este și se zice cel care iubește și este iubit.Aristotel, Pasiunile [Iubirea], […]

După cum omul, în desăvârșirea lui, devine ființa cea mai nobilă, tot astfel, smulsă de sub puterea legilor și a drepturilor, se transformă în cea mai ticăloasă.Aristotel

Dreptatea e virtutea personificată, deoarece posesorul ei poate cultiva virtutea și față de alții, nu numai pentru sine însuși…Aristotel, Etica nicomahică.

Prin fapte ale dreptății putem deveni drepți și prin fapte ale cumpătării, cumpătați.Aristotel, Etica nicomahică.

Dreptatea legală nu este numai o simplă parte a virtuții, ci este virtutea întreagă, iar nedreptatea, care-i este opusă, nu este o parte a răutății, ci răutatea întreagă.Aristotel, Etica nicomahică.