Starea opusă atenției este dispersarea (împrăștierea), adică starea în care omul nu-și poate menține temeinic și timp îndelungat atenția asupra nici unui obiect, fiind în permanență distrat când de un excitant străin, când de altul; nimic nu se menține pentru o durată îndelungată în atenție pentru că cedează imediat unui alt obiect.

Formarea aptitudinilor este condiționată de atitudinea creatoare față de muncă, de dorința personală și priceperea de a căuta noul, de entuziasm, de îndrăzneala creatoare, de înțelegerea muncii proprii ca parte din munca societății, de sentimentul legăturii indestructibile cu colectivul, de dorința de a munci pentru binele acestuia, de încrederea în forțele și posibilitățile proprii, unite […]