Definiția Binefacerii

Binefacerea […] este binele ce facem cuiva, nu pentru ca să-i întoarcem vreun bine ce l-am primit de la el, nici pentru ca să folosim cu ceva prin aceasta noi, care îl îndatorăm, ci numai și numai pentru folosul aceluia, căruia îi face bine.
Aristotel, Pasiunile [Recunoștința], p. 41.