Adesea pronunțăm o vorbă: cinste. Ea e… mare. În față toți se închină… dar nu-și dă fiecare și seama că, plecându-se în jos, îl urmărește doar umbra, pe când cinstea, pe care n-o găsește, se înalță pe deasupra ca și un curcubeu!
Adesea pronunțăm o vorbă: cinste. Ea e… mare. În față toți se închină… dar nu-și dă fiecare și seama că, plecându-se în jos, îl urmărește doar umbra, pe când cinstea, pe care n-o găsește, se înalță pe deasupra ca și un curcubeu!