Fiecare victorie a voinței asupra unui anumit lucru îi dă omului siguranța propriei sale forțe morale, a posibilității de a învinge diferite piedici.
Voința fermă constituie o condiție a reușitei acțiunilor.
Voința fermă constituie o condiție a reușitei acțiunilor.
Voința nu poate fi explicată decât ca produs al evoluției social-istorice a individului.
Voința nu poate fi explicată decât ca produs al evoluției social-istorice a individului, ca rezultat al dezvoltării capacităților general umane.
Numim voință capacitatea individului de a iniția acțiuni cu depunerea unui efort conștient.
Capacitatea individului de a iniția acțiuni, de a le declanșa sau amâna și suspenda în mod premeditat, cu depunerea unui efort conștient pentru învingerea dificultăților ivite, o numim voință.
O voință puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire.
O voință puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă.
Voința nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară.
Voința nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară.
Cea mai înaltă treaptă de dezvoltare a voinței este activitatea condusă de conștiința datoriei sociale.
Cea mai înaltă treaptă de dezvoltare a voinței oamenilor este activitatea condusă de conștiința datoriei sociale, a necesității sociale, care presupune subordonarea acțiunilor individuale cerințelor societății, satisfacerii nevoilor și trebuințelor acesteia.
Voința este sufletul universului.
Voința este sufletul universului și subiectul absolut al cunoștinței.
Voința este în om elementul real și esențial.
Este ușor a vedea că voința este în om elementul real și esențial, și că inteligența este numai secundară.
O voință puternică poate avea omul numai care își propune în viață scopuri importante.
O voință puternică poate avea omul numai care își propune în viață scopuri într-adevăr importante, prețioase pentru el. Existența unor asemenea scopuri condiționează forța voinței.