Între os și carne, între tată și copii, recunoștința învinge datoria.
Recunoștința e o îndatorire către cel ce ți-a făcut un bine.
Dacă ai dat uită, iar dacă ai luat pomenește.
Cine își aduce aminte de noi va fi și de noi pomenit.
R. Кто нас помнит, того и мы помянем.
Și câinele cunoaște pe cel care îl hrănește.
R. И собака помнит, кто её кормит.
Cine dă nu trebuie să-și amintească; cine primește nu trebuie niciodată să uite.
Cele rele să le scrii pe apa curgătoare, iar facerea de bine în piatră să o sapi.
Adu-ți aminte de pâinea și sarea ce ai mâncat de la cel ce te-a ajutat și nu o uita în veci.
Salută copacul care te adăpostește; el merită.
F. Un arbre qui t’abrite, Salue-le; il le mérite.
Salută copacul care te adăpostește; el merită.
F. Un arbre qui t’abrite, Salue-le; il le mérite.