Pedeapsa este o metodă de educație morală care trebuie folosită numai după ce s-a constatat că celelalte nu au dus la rezultatele dorite.
Pedeapsa vine în clipa în care e foarte viu simțită.
Pedeapsa vine în clipa în care e foarte viu simțită.
Îndreptarea prin sine însuși e scopul pedepsei.
Îndreptarea prin sine însuși e scopul pedepsei.
Pedeapsa e un mijloc de îndreptare.
Pedeapsa e în înțelesul obișnuit al cuvântului răsplată dreaptă a faptei rele, în educațiune însă ea e un mijloc de îndreptare.
Cea mai mare pedeapsă este să ajungi sub stăpânirea unui om mai rău decât tine.
Cea mai mare pedeapsă pentru un om de omenie, când el nu vrea să cârmuiască pe alții, e să ajungă sub stăpânirea unui om mai rău decât dânsul.
Pedeapsa represivă trebuie înlăturată, evitată cu orice preț.
Pedeapsa represivă trebuie înlăturată, evitată cu orice preț din cauza refulărilor periculoase ce le produce în sufletul școlarilor.
Pedeapsa trebuie să educe.
Pedeapsa trebuie să educe. Cel pedepsit trebuie să știe precis pentru ce anume este pedepsit și să înțeleagă sensul pedepsei.
Nicio pedeapsă nu este de folos când durerea este mai puternică decât rușinea.
Nicio pedeapsă nu este de vreun folos pentru educație — socot — atunci când durerea este mai puternică decât rușinea de a fi pedepsit.
Pedepsele fizice produc caractere nesupuse.
La început, constrângerea fizică servește a repara la copil lipsa de reflecție. Când pedepsele fizice sunt des repetate, ele produc niște caractere foarte nesupuse, și când părinții își pedepsesc copiii pentru egoismul lor, ei îi fac și mai egoiști.
A-i pedepsi pe copii pentru greșeli pe care nu le-au făcut înseamnă să pierzi încrederea lor.
A-i pedepsi pe copii pentru greșeli pe care nu le-au făcut sau chiar a-i pedepsi sever pentru niște greșeli ușoare înseamnă să pierzi cu totul încrederea lor.