Inteligența ar fi, așadar, aptitudinea de a recunoaște adevărul.
Inteligența este o cunoaștere care se produce când cresc distanțele dintre subiect și obiect.
Inteligența este o cunoaștere, care se produce atunci când intervin ocolurile și când cresc distanțele spațio-temporale dintre subiect și obiect.
Funcțiile inteligenței constau în a înțelege și a inventa.
Funcțiile esențiale ale inteligenței constau în a înțelege și a inventa, cu alte cuvinte a construi structuri, structurând realul.
Inteligența este adaptarea prin excelență.
Inteligența este adaptarea prin excelență, echilibrul dintre o asimilare continuă a lucrurilor la activitatea proprie și acomodarea acestor scheme asimilatoare la obiectele înseși.
Omul inteligent e acela care nu confundă niciodată punctele de vedere.
Omul inteligent e acela care nu confundă niciodată punctele de vedere.
Inteligența adevărată e o descentralizare a gândirii.
Inteligența adevărată e o descentralizare a gândirii.
Este inteligent acela care poate întrebuința cu folos funcțiunile conștiinței sale.
Este inteligent acela care poate întrebuința cu folos funcțiunile conștiinței sale, pentru a face față împrejurărilor vieții.
Inteligența este o îndemânare dobândită din buna organizare a funcțiunilor gândirii.
Inteligența este, în bunul înțeles al cuvântului, o îndemânare dobândită din buna organizare a funcțiunilor gândirii.
Inteligența este definită ca o capacitate de a rezolva probleme noi.
Inteligența este definită ca o aptitudine sau capacitate de a rezolva probleme noi, capacitate caracterizată prin suplețe și flexibilitate în operarea cu noțiuni și procese simbolice.
Inteligența produce în om gândirea ce deosebește conștiința sa de aceea a animalului.
Inteligența produce în om gândirea ce deosebește în mod radical conștiința sa de aceea a animalului și care-l face să ia în timpul trecerii sale pe pământ o poziție atât de deosebită de aceea a celorlalte ființe însuflețite.