Caracterul se formează și se modifică în activitatea practică a omului, în experiența lui de viață.
Caracterul omului se formează în fond prin muncă.
Caracterul omului se formează în fond prin muncă, prin acțiuni, prin fapte, dar nu numai prin conținutul lor, ci și prin manifestarea calitativă a activității.
Cu cât un caracter e mai puternic, cu atât e mai puțin supus nestatorniciei.
Cu cât un caracter e mai puternic, cu atât e mai puțin supus nestatorniciei.
A avea un caracter solid înseamnă a avea o îndelungată experiență a deziluziilor.
A avea un caracter solid înseamnă a avea o îndelungată și fermă experiență a deziluziilor și a nenorocirilor vieții.
Caracterul reprezintă forța integratoare dobândită a vieții psihice.
Caracterul reprezintă, așadar, forța integratoare dobândită a vieții psihice diferențiate prin maturizare și dezvoltare proprie.
Caracterul este organizarea motivelor și scopurilor vieții noastre.
Caracterul este organizarea motivelor și scopurilor vieții noastre în raport cu normele sociale.
Caracterul nu e un dar, ci o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă.
Caracterul nu e un dar, ci o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă. Puterea caracterului stă în dragoste.
Caracter înseamnă pentru noi voință conformistă.
Caracter înseamnă pentru noi voință conformistă. A avea caracter, a fi om de caracter este a acționa potrivit valorilor în genere recunoscute ca valabile.
Tăria de caracter – singura nobleță adevărată – e o floare rară.
Tăria de caracter – singura nobleță adevărată în lumea muritorilor – e o floare rară. Dar fără ea toată învățătura de pe lume, tot talentul creator, e un simplu amuzament egoist.
Definim caracterul ca un sistem de atitudini stabile, având o semnificație morală.
Definim caracterul ca un sistem de atitudini stabile și specific individuale, având o. semnificație morală și exprimând valoarea omului ca membru al societății.