Când partea mai bună din fire e stăpână pe cea mai rea, se zice că omul e stăpân pe sine.

În sufletul omului sunt două părți: una mai bună și una mai rea. Când partea mai bună din fire e stăpână pe cea mai rea, se zice că omul e stăpân pe sine și aceasta e o laudă. Când însă, în urma creșterii rele, sau a unei societăți rele, partea rea, care e cea mai mare, se înstăpânește peste cea mai bună, care e mai mică, atunci omul e hulit cu vorbe de batjocură și, în starea aceasta, se zice că e robul propriu și că e neînfrânat.