Arcul care se întinde prea mult se rupe.

[GRECIA ANTICĂ: Plutarh, „Vieți paralele”; Lucian din Samosata]
L. Arcus qui nimis intenditur rumpitur.
L. Arcus […] Si nunquam cesses tendere, mollis erit. (Ovidiu, „Heroides”, IV, 91.)
L. Cito rumpes arcum, semper si tensum habueris. (Fedru, „Fabule”, III, 14, 10.)
F. L’arc trop tendu se gâte.
I. Il troppo tirar l’arco fa spezzar.
S. Arco siempre armado, O flojo, o quebrado.
A. A bow long bent at last waxeth weak.
G. Allzu straff gespannt zerspringt der Bogen.